Conform unei credințe populare, creativitatea este rezultatul proceselor petrecute în emisfera dreaptă a creierului – oamenii inovativi sunt considerați “gânditori de partea dreapta”, în vreme ce “gânditorii de partea stângă” sunt în general logici și analitici. Savanții care sunt sceptici cu privire la aceste idei, argumentează că nu există îndeajuns de multe dovezi care să susțină ideea, iar abilitatea complexă de creație este în general rezultatul ambelor emisfere cerebrale.
Un nou studiu realizat în cadrul Laboratorului de Cercetare al Universității Drexel încearcă să facă lumină asupra acestei controverse prin analiza activității creierului la chitariștii de jazz în timpul în care ei improvizează.
Studiul publicat recent în revista NeuroImage arată că procesul creativ este de fapt operat de partea dreaptă a emisferelor cerebrale la muzicienii care nu sunt prea experimentați la improvizații creative. Pe de altă parte, muzicienii foarte experimentați la improvizație își bazează această calitate pe emisfera stângă. Studiul sugerează că procesul de creativitate este o abilitate a emisferei drepte atunci când o persoană tratează o situație mai puțin cunoscută, în vreme ce creativitatea la un muzician experimentat e apanajul emisferei stângi a creierului.
Luând în considerare modul în care activitatea creierului se modifică odată cu experiența, experimentul poate să contribuie la explorarea a noi metode de instruire a oamenilor ca să devină creativi în domeniul lor de activitate. De exemplu, atunci când o persoană a atins nivelul de expert, performanța lui este produsă de un proces automat relativ inconștient, dificil de conștientizat, dar ușor de distrus printr-o încercare, ca atunci când semi-conștiența cauzează unei persoane ezitarea.
În contrast, muzicienii novici tind să fie sub un control deliberat, conștient. Din acest motiv au abilitatea să facă ajustări conform instrucțiunilor date de un profesor sau îndrumător. Înregistrarea activității creierului poate să releve punctul în care un interpret e gata să lanseze un oarecare control conștient care se bazează pe o rutină bine asimilata. Eliberarea prematură a controlului conștient poate să ducă la blocarea interpretului în obiceiuri și tehnici proaste.
Studiul a fost condus de David Rosen, doctor al Universității Drexel, cofondator al firmei Secret Chord Laboratories, un start-up de tehnologie muzicală și de John Kounious, profesor doctor de psihologie, director al programului doctoral în domeniul științelor aplicate ale creierului de la universitatea menționată.
Echipa a înregistrat electroencefalograme de înaltă densitate (EEGs) la 32 de chitariști de jazz, unii dintre ei foarte experimentați, alții mai puțin. Fiecare muzician a interpretat și improvizat șase piese muzicale însoțite de acorduri programate și preînregistrate de baterie, bas și pian. Cele 192 înregistrări de improvizații de jazz au fost ulterior interpretate de patru muzicieni experți, astfel încât s-a putut evalua fiecare muzician pentru creativitate și alte calități artistice.
Cercetătorii au comparat EEGs-urile interpreților supercalificați cu ale celor considerați mai puțin creativi. Astfel s-a dovedit că pentru experți rata mare de creativitate venea din emisfera posterioară stângă a creierului, în vreme ce la cei mai puțin experimentați activitatea mai puternică se vădea în partea frontală a emisferei drepte. Pe baza acestor rezultate se putea spune că înalta performanță creativă era apanajul emisferei posterioare stângi, în vreme ce performanța mai puțin creativă era asociată cu emisfera dreapta. Șablonul era derutant pentru că așa cum spun cercetătorii, experiența muzicienilor nu a fost luată în considerare. Mulți dintre muzicieni erau foarte experimentați, cu multe concerte susținute de-a lungul anilor. Alții erau mult mai puțin experimentați, cu un număr redus de spectacole publice. Atunci când echipa de cercetare a reanalizat EEGs-urile pentru o statistică bazată pe nivelul de experiență a rezultat un șablon foarte diferit. Virtual, toată diferența în activitatea creierului dintre cei mai performanți și cei mai puțin se găsea în emisfera dreaptă, cu precădere în aria frontală. Această descoperire, alături de alte cercetări care foloseau stimularea electrică pentru studierea generării creativității în creierul muzicienilor, arăta cum deopotrivă cântăreții experimentați sau nu se îndemnau să devină și mai creativi.
Studiul arată ariile din creier care susțineau improvizația creatoare la cele două categorii de muzicieni, răspunzând la controversata întrebare asupra rolului celor două emisfere cerebrale în domeniul creativității. “Când creativitatea este definită în termeni de calitate a produsului precum un cântec, o invenție, poezie sau pictură, atunci emisfera stângă joacă rolul cheie. În schimb, dacă este înțeleasă ca abilitatea persoanei de a trata o situație nouă, nefamiliara precum e cazul la muzicienii novici, atunci emisfera dreaptă joacă rolul esențial” afirmă profesorul John Kounious.