A fost o data o vreme, cand planeta noastra parea imensa. Cand era singura lume pe care o puteam explora. Dimensiunea sa adevarata a fost pentru prima data dezvaluita printr-o cale simpla, dar si ingenioasa, de catre un om care locuia in Egipt, in secolul III i.e.n. El se numea Eratostene. A fost un astronom, istoric, geograf, filozof, poet critic de teatru si matematician. De asemenea, era bibliotecarul sef al marii Biblioteci din Alexandria.
Eratostene s-a nascut in jurul anului 276 i.en. la Cirene (Libia de azi). A facut o serie de descoperiri si inventii, incluzand un sistem de latitudine si longitudine. Este posibil ca el sa fi fost primul care a calculat distanta Pamantului fata de Soare. A creat o harta a lumii bazata pe cunostintele vremii, a fost initiatorul cronologiei stiintifice si a instituit sistemul de stabilire a datelor evenimentelor fata de data cuceririi Troiei.
Intr-o zi, in timp ce citea un papirus in biblioteca, a intalnit o insemnare curioasa. “Departe in sud, la ultimele frontiere ale Sienei, ar putea fi vazut un lucru notabil in cea mai lunga zi a anului. Pe 21 iunie, umbrele coloanelor templelor sau a unui bat vertical se micsoreaza odata cu apropierea de amiaza. La orele amiezii razele Soarelui aluneca pana in adancul unui put, acolo unde, in alte zile, este umbra. Si atunci, exact la amiaza, coloanele nu mai au umbra, iar Soarele straluceste direct in apa putului.”
Era o observatie pe care oricine altcineva ar fi putut-o ignora cu usurinta. Bete, umbre, reflezii in apa, erau doar niste lucruri banale. Ce importanta ar putea avea? Eratostene, insa, era un om de stiinta, iar contemplarea sa asupra acestor lucruri obisnuite avea sa schimbe lumea. Intrucat Eratostene a avut prezenta de spirit sa experimenteze, de a se intreba daca aici, langa Alexandria, un bat face o umbra in amiaza zilei de 21 iunie?
Un om prea sceptic ar fi putut zice ca raportul din Siena era eronat. Dar era o observatie simpla, de ce ar fi mintit cineva legat de un aspect atat de trivial? Eratostene s-a intrebat cum se poate ca in acelasi moment un bat din Siena sa nu aiba umbra si un bat din Alexandria, aflat la 800 km la nord sa arate o umbra foarte clara? Singurul raspuns era ca suprafata Pamantului este curbata. Nu numai atat, cu cat curbura este mai mare, cu atat este mai mare si diferenta de lungime dintre umbre. Soarele este atat de departe incat razele sale sunt practic paralele cand ating Pamantul.
Betele aflate in unghiuri diferite fata de Soare, vor avea lungimi diferite ale umbrelor. Pentru diferenta observata intre lungimile umbrelor, distanta dintre Alexandria si Siena ar trebui sa fie de 7 grade la suprafata Pamantului. Daca v-ati putea imagina aceste bete intinzandu-se catre centrul Pamantului, ele s-ar intersecta sub un unghi de 7 grade. Ei bine, 7 grade inseamna aproximativ a 50-a parte din intreaga circumferinta a Pamantului, 360 grade.
Eratostene stia ca distanta dintre Alexandria si Siena era de 800 kilometri. Cum a aflat? A angajat un om care sa mearga pe jos si sa masoare distanta, putand efectua calculul despre care vorbim. Deci, 800 kilometri inmultit cu 50, rezulta 40.000 de kilometri. Aceasta trebuia sa fie circumferinta Pamantului. Eratostene a reusit sa masoare circumferinta Pamantului folosind doar bete, privirea, picioarele si mintea, cu o inalta precizie.
Astazi stim ca Pamantul are o circumferinta de 40.075,017 km la ecuator si o circumferinta meridionala de 40.007,86 km.
Articolul a fost scris dupa filmul documentar “Cosmos”, Carl Sagan – traducerea si adaptarea Corneliu Hutui, corecturi “ZergAteu”.
Sursa foto: http://teachers.egfi-k12.org/lesson-measure-the-earths-circumference/