Un hominid care a murit in urma cu 90.000 de ani a avut o mama Neanderthal si un tata Denisovan, conform analizei genomului extras dintr-un os descoperit intr-o pestera din Siberia. Este prima data cand s-a descoperit un individ apartinand doua grupuri umane distincte. Rezultatele studiului au fost publicate in revista Nature pe 22 august 2018.
“Descoperirea unei persoane de origine mixta este absolut incredibila”, spune geneticianul Pontus Skoglund de la Institutul Francis Crick din Londra.
Echipa condusa de paleontologii Viviane Slon si Svante Paabo de la Institutul Max Planck din Leipzig, Germania, a efectuat analiza genomului dintr-un singur fragment de os descoperit in Pestera Denisova din Multii Altai, din Rusia. Numele Denisovanilor provine de la denumirea pesterii Denisova unde au fost descoperite primele fosile. Insa regiunea Altai a fost, de asemenea, populata si de Neanderthalieni.
Avand in vedere variatia genetica a oamenilor moderni si primii oameni, geneticienii stiau deja ca si Denisovienii si Neanderthalii au convietuit impreuna – de asemenea si cu Homo sapiens. Insa pana acum nimeni nu a gasit descendenti de prima generatie avand astfel de legaturi.
Echipa lui Paabo a descoperit pentru prima data ramasitele lui Denny acum cativa ani, uitandu-se printr-o colectie de peste 2000 de fragmente osoase neidentificate. Au folosit datarea cu radiocarbon pentru a determina ca osul a apartinut unui hominid care a trait cu mai mult de 50.000 de ani in urma (limita superioara a tehnicii de datare cu radiocarbon, iar analiza genetica ulterioara a estimat ca individul a trait acum 90.000 de ani). Apoi au secventiat ADN-ul mitocondrial al specimeniului si au comparat datele cu secventele altor oameni primitivi. Aceasta analiza a aratat ca ADN-ul mitocondrial al specimenului provenea dintr-un Neanderthal.
Insa era doar jumatate din imaginea intreaga. ADN-ul mitocondrial este mostenit de la mama si reprezinta doar o singura linie de mostenire, lasand necunoscuta identitatea tatalui si stramosii acestuia.
In ultimul studiu, echipa a incercat sa obtina o intelegere mai clara a stramosilor prin secventierea genomului si comparand variatia ADN-ului cu cea a unui Neanderthal, a unui Denisovan, ambele descoperite tot in pestera Denisova si cu ADN-ul unui om din Africa. Aproximativ 40% din ADN s-au potrivit cu ADN-ul de Neandethal – dar alte 40% au corespuns cu cel Denisovan. Prin secventierea cromozomilor, cercetatorii au stabilit de asemenea ca fragmentul provine de la o femeie, iar grosimea osului sugereaza ca avea o varsta de cel putin 13 ani atunci cand a murit.
Avand un ADN similar cu ADN-ul Denisovanilor si Neanderthalilor in proportii egale, specimenul parea sa aiba un parinte Denisovan iar celalalt Neanderthal. Dar exista si o alta posibilitate: parintii lui Denny ar fi putut apartine unei populatii de hibrizi Denisovan-Neanderthal, adica Denny sa nu fi fost prima generatie rezultata dintr-un Denisovan si un Neanderthal.
Pentru a determina care dintre aceste posibilitati este mai probabila, cercetatorii au examinat diferentele dintre genomurile de Neanderthal si Denisovan. In peste 40% din cazuri, un fragment de ADN se potrivea cu genomul de Neanderthal, in timp ce altul se potrivea cu cel Denisovan. Asta arata clar ca Denny descinde dintr-un parinte Denisovan si unul Neanderthal.
Harris spune ca intalnirile dintre Neanderthali si Denisovani ar fi putut fi destul de frecvente. Acest lucru ridica o intrebare interesanta: daca Neanderthalii si Denisovanii s-au imperecheat frecvent, de ce au ramas cele doua populatii de hominide distincte din punct de vedere genetic pentru cateva sute de mii de ani? Harris sugereaza ca urmasii Neandethal-Denisovan au fost infertili sau aveau alte probleme biologice, impiedicand astfel combinarea celor doua specii.
„Intalnirile dintre Neanderthali si Denisovani ar fi putut avea si unele avantaje, chiar daca exista alte costuri”, spune Chris Stringer, un paleoantropolog de la Muzeul de Istorie Naturala din Londra. Neanderthalii si Denisovanii nu erau atat de similari din punct de vedere genetic precum sunt rasele umane de astazi si astfel incrucisarea ar fi putut oferi o modalitate de “completare” a propriilor genomi cu putina variatie genetica suplimentara.
Studiul ridica, de asemenea, intrebari cu privire la modul cum se intampla imperecherea intre diferite grupuri umane – de exemplu, daca au fost sau nu consensuale.
Cu o mama Neanderthal si un tata Denisovan, cum ar trebui sa numim noul specimen? “Evitam sa mentionam cuvantul hibrid”, spune Paabo. Termenul implica ca cele doua grupuri sunt specii distincte, in timp ce, in realitate, limitele intre ele nu sunt bine conturate.
“Definirea unei specii noi nu este intotdeauna clara”, spune Harris si este interesant sa vedem dezbateri cu privire la cum este aplicata clasificarea organismelor, dar de data asta, aplicata oamenilor.
Lucrarea poate fi citita aici: https://www.nature.com