Suntem speciali? Pentru cei mai multi, omul a fost “incununarea Creatiei”, iar Charles Darwin a provocat un soc teribil atunci cand a inclus specia umana in regnul animal, ca descendenta a stramosilor primatelor. Astazi, este un consens in randul oamenilor de stiinta, ca omul descinde din antropoide. Oamenii au structuri anatomice asemanatoare cu cele ale antropoidelor africane, mai ales cu ale cimpanzeilor.
Inainte de Homo Sapiens
Istoria primatelor isi are originea acum 65 de milioane de ani, in grupurile de animale care au supravietuit cataclismului ce a dus la disparitia dinozaurilor. Cea mai veche specie de primate numita Plesiadapsis provine din America de Nord, dar s-au raspandit in Eurasia si Africa in perioada Paleocenului si Eocenului, datorita climei.
Clima a fost marcata de formarea primilor ghetari in Antarctica, acum 30 de milioane de ani. Notharctus este unul din animalele care a trait in aceasta perioada. S-au descoperit fosile ale sale in Germania, in anul 1980, care a trait acum 16,5 milioane de ani, cu 1,5 milioane de ani mai mult decat speciile similare din Africa de Est. Acest lucru pune la incercare ideea ca stramosii omului isi au originea in Africa.
David Begun este de parere ca aceste primate au trait mai intai in Eurasia iar mai apoi au migrat pana in Africa.
Kamoyapitecus dateaza de acum 24 milioane de ani, si se crede ca este inrudit cu Aegitopitecus, Proplitecus si Parapitecus, care au trait acum 35 de milioane de ani. Saadanius este un alt gen de primate care dateaza din perioada Oligocenului, fiind in stransa legatura cu cel mai recent stramos comun al maimutelor. Saadanius este reprezentat de o singura specie, Saadanius hijazensis, fosilele descoperite datand de acum 29 de milioane de ani.
In Miocenul timpuriu, acum 22 de milioane de ani, speciile s-au diversificat si mai mult. S-au descoperit fosile de Vitoriapitecus, Proconsul, Rangwapitecus, Dendropitecus, Limnopitecus, Nachlapitecus, Equatorius, Nyanzapitecus, Afropitecus, Heliopitecus, Kenyapitecus, toate in Africa de Est. Clima si conditiile in bazinul Mediteranean au ajutat foarte mult la diversificarea speciilor. S-au descoperit fosile ale multor specii in Franta, Spania si Austria, iar hominizii Oreopitecus au fost descoperiti in Italia, datand de acum 9 milioane de ani.
Nakalipitecus este o specie inrudita cu ultimul stramos comun al gorilelor, cimpanzeilor si oamenilor si a fost descoperita in Grecia. Dovezile genetice arata ca gorilele s-au despartit de linia noastra acum 8 milioane de ani, iar cimpanzeii acum 4 milioane de ani. ADN-ul uman este intr-o proportie de 98,4% identic cu cel al cimpanzeilor.
Sahelantropus tchadensis (7 milioane de ani) se afla pe aceeasi linie de evolutie cu oamenii, urmate de Ardipitecus (5,5 – 4,4 m.a), cu speciile Ar. kadabba si Ar. ramidus, Australopitecus (4,1 – 1,8 m.a) cu speciile Au. anamensis, Au. afarensis, Au. africanus, Au. bahrrelghazali, Au. garhi si Au. sediba. Au urmat Kenyanthopus (3 – 2,7 m.a), Paranthopus (3 – 1,2 m.a) cu speciile P. aethiopicus, P. boisei si P. robustus. In cele din urma, Homo (2 m.a – prezent), cu speciile Homo habilis, Homo rudolfensis, Homo ergaster, Homo georgicus, Homo antecessor, Homo cepranensis, Homo erectus, Homo heidelbergensis, Homo rhodesiensis, Homo neanderthalensis, Homo sapiens idaltu, Arhaic Homo sapiens si Homo floresiensis.
Homo sapiens este singura specie care a supravietuit din genul sau, Homo. Alte specii ale acestui gen au fost fie stramosi de-ai nostri, fie rude separate de linia noastra ancestrala. Inca nu s-a ajuns la un consens cu privire la cum ar trebui acestea privite, ca specii separate sau ca sub-specii.
Omul a fost un animal de trib inca de cand s-a ridicat in doua picioare, acum mai bine de patru milioane de ani. Mersul biped a avut numeroase avantaje, bratele puteau fi folosite la apucarea obiectelor, insa a avut si dezavantaje. Era mai dificil sa fuga pentru a scapa de pradatori. Insa, prin cooperare, puteau face fata oricarui pradator.
Timp de doua milioane de ani, hominizii au trait in grupuri, asemenea cirezilor de animale ierbivore, iar mai apoi, au devenit adevarati vanatori; si inca mai sunt. Traind in grupuri, instinctele de iubire, compasiune, cooperare, curiozitate si inventivitate au evoluat odata cu ei. Instinctele erau necesare ca specia sa poata supravietui. In timp ce instinctele nu se pot modifica prin educatie, comportamentul lor putea fi modelat de semeni. Intelectul s-a dezvoltat incet, timp de 4 milioane de ani, odata cu dezvoltarea uneltelor si a vietii din ce in ce mai complexe pe care o traiau.
![]( "preistoric")
Antropogeneza
Dovezile sunt adesea insuficiente si sunt ilustrate in buna parte de descoperirea fosilelor. Originea omului dateaza de acum 2 milioane de ani, undeva in estul Africii. Primele fosile descoperite, recunoscute ca fiind primii oameni au fost denumiti “homo habilis”. Insa, de curand, s-a constatat ca specimenele descrise sub acest nume erau prea variate pentru a apartine unei singure specii. In functie de particularitatile corpului si a creierului au fost impartite in mai multe specii. De exemplu, cele cu creierul mai mare au fost numite “Homo rudolfensis”. Aceasta specie se deosebea de Australopithecus: bratele erau mai scurte si picioarele erau mai lungi, molarii erau mai mici si incisivii erau mai mari. Insa pe masura ce se descopereau noi fosile, interpretarea se schimba radical. Adeseori, o noua descoperire aducea mai multa confuzie. Anumite fosile pareau sa nu descinda din nicio specie de Australopithecus. Si asta, tocmai pentru ca viata a evoluat gradat cu modificari aproape insesizabile.
Intrebari precum “care este originea noastra?” sau “cine sau ce a dat nastere lumii?” exista de cand lumea. Pornind de la curiozitate si dorinta de cunoastere, omul nu a incetat niciodata sa-si puna intrebari. La inceput, miturile triburilor aveau raspuns la orice intrebare, existenta lumii a fost considerata de la sine inteleasa, iar despre originea omului au aparut nenumarate legende. Mai tarziu, filozofii si fondatorii religiilor au incercat si ei sa ofere raspunsuri, preluate din vechile mituri si credinte. Astazi, stiinta ne-a aratat ca lumea nu este plata, Soarele nu se invarte in jurul Pamantului, iar evolutia nu poate fi pusa la indoiala.
Evolutia este un concept foarte profund, fascinant si plin de enigme, poate cel mai influent dintre conceptele formulate in ultimele doua secole. Charles Darwin nu a fost primul, insa a avut o contributie majora asupra gandirii evolutioniste, si de atunci, s-au facut multe progrese in intelegerea modului in care actioneaza evolutia.
Evolutia trebuie inteleasa nu numai de oamenii de stiinta, ci si de publicul larg, pentru a intelege lumea inconjuratoare in care traim. De asemenea, evolutia este cel mai important concept din biologie. Ca si definitie, evolutionismul reprezinta “modificarea in timp a proprietatilor populatiilor de organisme”.
Antropologia releva trecerea omului din starea de animalitate la cea de umanitate, fiind conditionata de trei coordonate esentiale: starea bipeda, limbajul articulat si gandirea. Prin acestea, omul se diferentiaza de orice alt animal. Evolutia omului (ca si a tuturor speciilor) este considerata continua si ascendenta, adica, trecerile nu au fost bruste, de la un nivel mai putin evoluat (maimute) la un altul mai evoluat.
Specia umana s-a raspandit pe tot globul datorita schimbarilor geo-climatice si a progresului tehnologic. Pornind din Etiopia, valea Omo si Hadar, homo sapiens s-a raspandit in intreaga Africa, Asia de Sud si respectiv Europa de sud. In perioada paleoliticului superior, homo sapiens a ajuns pana in nordul Europei. America a fost populata probabil in timpul glaciatiei de acum 20 – 30 de mii de ani i.e.n, in mai multe etape, dintre care, ultima, acum 12.000 – 10.000 i.e.n.
Fosilele descoperite ne-au aratat ca au existat doua mari migratii, sprijinind modelul “out of Africa”. Specia noastra, Homo sapiens, se pare ca isi are originea in estul Africii, fosilele datand de acum 200.000 de ani. Homo sapiens a migrat catre nordul Africii acum 100.000 de ani. Aceasta etapa a fost denumita “Out of Africa II”.
Revista “Science” a adus ipoteza ca au existat doua randuri de migratii, dupa ultimele studii ale ADN-ului.
“Omenirea mai intai s-a ridicat in picioare, apoi s-a desteptat” – spunea Stephen Jay Gould, un biolog celebru.
Desi fiintele umane au in comun multe trasaturi biologice cu alte organisme, in special cu mamiferele, caracteristicile lor unice le fac sa fie una dintre cele mai dezvoltate specii de pe Pamant. (in stanga, schelet uman si schelet de cimpanzeu). Asa cum nicio alta fiinta n-a mai facut-o vreodata, oamenii au dat forma propriei vieti, modificand mediul in care traiesc si lucrurile vii din el. Se deosebesc de alte animale prin mersul vertical (biped), capacitatea uriasa de a invata, vorbire, scriere, citire, gandire abstracta, constiinta de sine, creativitate, diversitate culturala.
Evolutia umanitatii
Radacinile umanitatii se afla în Africa. Oamenii s-au raspandit colonizand si alte regiuni ale lumii. Au evoluat atat din punct de vedere biologic, cat si intelectual.
Omul modern sau Homo sapiens („omul intelept”) formeaza o ramura foarte tanara a vertebratelor, din categoria mai larga a primatelor, in baza unor trasaturi fizice si genetice distincte. Fosilele gasite in Africa sunt dovada inaintasilor omului modern. Oamenii s-au raspandit de pe acest continent in urma cu cca 100 000 ani si au colonizat alte regiuni, eliminand in acest proces hominizii mai vechi, cum ar fi neandertalieni europeni. Cimpanzeii sunt astazi cele mai apropiate rude ale oamenilor, si asta pentru ca au stramosi comuni. De fapt, cimpanzeii se aseamana din punct de vedere genetic mai mult cu oamenii decat cu alte primate mari, precum urangutanii.
Cum am devenit oameni?
Oamenii si-au dezvoltat caracteristici care ii deosebesc total de alte specii. Hominidul timpuriu, australopitecul, a inceput sa mearga vertical in urma cu trei milioane de ani. Acest lucru s-a intamplat din cauza schimbarilor climatice de pe glob din timpul erelor glaciare, care au dus la rarirea padurilor si raspandirea stepelor cu grupuri izolate de copaci. Primatele mari arborescente erau dezavantajate comparativ cu cele terestre, care aveau mersul vertical, puteau sa-si caute hrana pe pamant, puteau vedea teritorii deschise si folosi unelte. Hominizii timpurii (Homo habilis) au creat si folosit unelte simple de piatra in urma cu cca doua milioane de ani, intr-o epoca in care creierul lor mai mare decat al altor specii de primate le permitea acest lucru.
Homo habilis vana animale pentru a se hrani, dar aduna si fructe sau radacini. Homo erectus, mai mare, s-a dezvoltat in urma cu 1,5 – 2 milioane de ani si a fost prima specie de om timpuriu care s-a mutat din Africa in regiuni de clima nordica. Unul dintre motive ar putea fi cresterea consumului de carne, care l-a determinat sa caute locuri de vanatoare mai bune. Se presupune ca folosirea focului ar fi jucat un rol important in aceasta migrare.
Robustul neandertalian si omul modern, mai inalt si mai slab (Homo sapiens) s-au dezvoltat din aceste specii de hominizi timpurii. Se pare ca oamenii moderni au aparut doar in urma cu 130 000 ani, in Africa.
Au traversat peninsula Arabia, dupa cum o facuse si Homo erectus cu 100 000 ani inainte, si s-au raspandit in Europa, Asia, Australia si in Americi, unde au coexistat cu alti oameni timpurii vreme de mai multe milenii.
Dezvoltarea intelectuala si culturala
Dezvoltarea culturala este o caracteristica a oamenilor si se explica prin evolutia lor biologica. Marirea continua si plierea sporita a creierului uman, plus instruirea parentala a progeniturilor, le-a permis oamenilor timpurii sa-si dezvolte limba si cultura. Cele mai importante patru zone de dezvoltare psihologica au fost gandirea abstracta, crearea unui plan de perspectiva, inovatia si simbolismul. Multe dintre trasaturile fizice descrise mai jos au o legatura directa cu dezvoltarea intelectuala a oamenilor.
De exemplu, perioada copilariei la oameni dureaza mai mult decat la cimpanzei, deoarece copiii se nasc intr-un stadiu mai timpuriu de dezvoltare, astfel încât craniul lor mare sa poata trece prin pelvisul mamei în timpul nasterii. Dupa nastere are loc dezvoltarea semnificativa a creierului uman, stimulat ulterior de mediul înconjurator si de oamenii din preajma.
Performante mai mari s-au obtinut datorita creierului uman mai mare si a circumvolutiilor accentuate ale acestuia, care au permis utilizarea mai eficienta a spatiului din craniu, lucru care a dus la o inteligenta superioara si la aptitudinea vorbirii. Capacitatea de a învata, care este valabila pe durata întregii vieti, comportamentul social complex au constituit premisele aparitiei culturii. Evolutia intelectuala si culturala a oamenilor timpurii a devenit cunoscuta în urma descoperirii obiectelor „culturale”, cum ar fi uneltele.
Comportamentul sexual uman nu este influentat doar de instincte, ci în mare masura si de sentimente. Exprimarea afectiunii joaca un rol semnificativ în acest proces. Sexualitatea umana poate afecta si structurile sociale din cadrul culturilor, ca de exemplu prietenia pe viata.
Oamenii percep lumea prin cele sase simturi: vazul, mirosul, auzul, simtul tactil, gustul si echilibrul. Informatiile perceptiilor sunt comunicate prin celule senzoriale speciale si receptori.
Toate aceste simturi si perceptia lor sunt coordonate de un centru de control – creierul uman. Creierul contine mai multe miliarde de neuroni si celule gliale. Creierului uman reprezinta o provocare foarte veche pentru neurobiologi, fiind un organ performant care înregistreaza si proceseaza toate impresiile senzoriale primite prin sistemul nervos.
Va urma.
Vezi aici toate articolele din aceasta serie:
http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/