Ce stim despre medicina si sanatate?

Ce cunostinte despre medicina si sanatate avem? Oamenii par destul de bine pregatiti cand vine vorba despre diverse tratamente pentru raceala, leacuri babesti pentru gripa, sau cand vine vorba de alimentatie sau despre cum sa slabim. Pot mancarurile “fast food” sa duca la obezitate? Ne putem intoxica cu apa? Parul creste mai repede dupa ce ne radem? Sunt telefoanele mobile daunatoare? Raspunsul la aceste intrebari il vom afla mai tarziu.

Medicina studiaza cauzele si mecanismele de producere a bolilor, precum si mijloacele de diagnosticare, tratare si prevenire a lor, insa nu a existat de cand lumea. Cele mai primitive forme de vindecare a bolnavilor erau practicate de vraci sau samani.

In triburile care populau Pamantul acum mii de ani existau ritualuri de magie tamaduitoare. Magia tamaduitoare a aparut, in general, la toate popoarele. Indivizii foloseau diferite ierburi medicinale, stiau sa utilizeze compresele si stiau chiar sa trateze rani sau fracturi.

Mijloacele medicinei moderne sunt accesibile tututor, insa nu sunt intotdeauna eficiente. De aceea, oamenii supersitiosi recurg adesea la ajutorul vracilor, care folosesc de obicei, diferite metode sarlatanesti precum scurgerea unei pietre, argint sau a unui cristal – evident imaginare – din corpul bolnavului.

Vracii foloseau magia pentru a vindeca, dar in samanism, acestia lecuiau cu ajutorul spiritelor.

Revenind in ziua de azi, lucrurile nu au evoluat foarte mult in ce priveste mentalitatea si credintele oamenilor cand vine vorba de leacuri de vindecare.

Pe taramul magic al aromoterapiei, homeopatiei, medicinei chinezesti  sau a diverselor medicini tribale, totul se poate vindeca folosind medicamente naturale. Aici, nu exista medicamente sintetice, antibiotice sau operatii chirurgicale si predomina ideea ca trupul este o prelungire a spiritului, iar energia pozitiva poate vindeca orice.

Ce stim despre homeopatie?

Medicina alternativa se bucura de multi sustinatori. O forma a medicinei alternative este homeopatia, in care “medicii” trateaza pacientii cu preparate foarte diluate despre care se crede ca provoaca oamenilor sanatosi simptome similare cu cele prezentate de pacient. Este la fel de eficace ca un placebo?

Pana acum, nici observatiile si nici fundamentarea nu indeplinesc conditiile minime pentru a fi considerate stiintifice. Experimentele patogenetice facute de homeopati nu au nicio legatura cu afectiunile care ar trebui tratate si sunt oricum extrem de subiective. Toate testele stiintifice (folosind metoda dublului orb, binecunoscuta pentru probabitatea ei) au aratat ca tratamentele homeopatice au acelasi efect cu placebo.

Doctrina homeopata – legea similitudinii – recomanda un remediu care, substanta administrata in doza mica unui subiect, ar presupune ca ar imprima dilutiei mai multa putere terapeutica. Aceasta este doar o ramasita pseudostiintifica din epoca alchimiei, cand notiunile de germeni sau molecule nu erau cunoscute si nici intelese. O solutie atat de diluata cum e o doza homeopatica, nu mai contine nici macar o molecula din substanta initiala, dincolo de dilutia 11 centesimala, deci nu mai poate avea efecte terapeutice. Deci, inainte sa cumparati de la farmacie produse homeopatice, sa va ganditi ca dati bani pe nimic – la propriu.

Sustinatorii homeopatiei au emis ipoteza existentei unei “memorii” a apei, desi nici acest fenomen nu se bucura nici de suport teoretic nici de confirmare practica.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a publicat un document prin care declara ca nu sustine homeopatia. Mai mult, studiul homeopatiei a fost recompensat de oamenii de stiinta cu doua premii “ignobel” (ignoble inseamna in engleza injositor, rusinos), o “distinctie” umoristica, parodie a premiilor Nobel. Comisia pentru Stiinta si Tehnologie din Camera Comunelor, Marea Britanie, a declarat ca “explicatiile de ce homeopatia ar functiona nu sunt, stiintific, plauzibile”.

Nu doar ca medicamentele homeopatice nu trateaza absolut nimic, dar ele pot fi periculoase. O fetita de 9 luni care suferea de o banala eczema a contractat mai multe infectii prin pielea iritata si a murit de septicemie si malnutritie, nefiind tratata medical pentru eczema deoarece parintii au ales sa nu o duca la spital si sa-i administreze numai remedii homeopate. Din pacate, nu este singurul caz.

Daca nu exista dovezi ca homeopatia chiar functioneaza, de ce oamenii cheltuie bani pe astfel de tratamente? Si revenind la dubiile noastre, ce stiu acestia despre medicina?

Ce stim despre bioenergie?

O alta pseudostiinta tipica credintelor New Age, populara in zilele noastre, este bioenergia. Nu este vorba de energia produsa din surse biologice, ci despre un altfel de energie ce se crede ca salasluieste in corpul nostru. Dupa cum sustin adeptii acestei pseudostiinte, bioenergia este o terapie straveche, este o energie cosmica, care incepe cu minunile biblice in care Isus tamaduia bolnavi incurabili, atingandu-i cu mainile.

Bioenergia considera vindecarea in mod holistic, ca o participare egala a sufletului si trupului. Pentru adeptii ei, trupul, adica materia, este numai o parte a fiintei omenesti. Spiritul, simturile, sentimentele, sufletul trebuie, si ele, implicate in vindecare. La fel ca toti adeptii medicinei alternative, si bioenergeticienii sunt de parere ca esecurile frecvente ale medicinei alopate rezida tocmai in faptul ca trateaza doar trupul, adica efectul bolii, ignorand cauza, adica sufletul, cuprins de o stare negativa, de frica, vinovatie, neliniste etc.

In ce priveste practica propriu-zisa, unii terapeuti isi ating pacientii cu mainile, in vreme ce altii opereaza de la distanta, curatindu-le aura, iar apoi incercand sa le reaseze energiile deranjate din organism.

“Medicii” bioenergetici sustin ca stapanirea bioenergiei este data doar celor capabili sa depaseasca obstacolul intern al neincrederii in existenta acestui tip de energie si in posibilitatea dirijarii lui. Evident, neincrederea dispare atunci cand se pot obtine bani foarte usor, prin vanzarea unui lucru invizibil.

Intr-un curs pentru bioenergetici gasim: “Mediteaza asupra imenselor posibilitati ce se deschid in fata unui om care stapaneste bioenergia.” Evident, numeroase posibilitati. “Relaxeaza-te! Indeparteaza energia si tensiunea acumulata. Straduieste-te sa nu te gandesti la nimic.”. Meditatia si “ganditul la nimic” este o idee buna pentru a nu-ti pune intrebari precum… “oare functioneaza porcaria asta?”.

Nu s-au gasit dovezi cu privire la existenta unei astfel de energii si nici nu s-a demonstrat existenta unor meridiane energetice, aure sau alte credinte din medicina alternativa.

Ce stim despre acupunctura?

Sustinatorii acestei metode sustin ca acupunctura deblocheaza „chi-ul” prin insertia de ace in anumite locuri pentru a echilibra fortele antagoniste yin si yang. Cand acestea sunt in echilibru, chi-ul curge liber prin corp iar persoana este sanatoasa. Cercetarile stiintifice nu au putut sa detecteze aceasta energie prin metode stiintifice empirice si nu au putut verifica nici daca aceasta metoda are intradevar un efect asupra bolilor. Cu toate acestea, acupunctura se mai practica si astazi, avand o istorie de cateva mii de ani.

Pana acum, nici acupunctura nici medicina alternativa chineza nu au adus o dovada ca ele chiar functioneaza. Unii cercetatori sustin ca este vorba de efectul Placebo, dar acele in sine, nu ajuta cu nimic.

Medicina chinezeasca oferea o explicatie referitoare la aparitia bolilor, iar acestea erau considerate dezechilibre a elementelor antagonice Yin si Yang, elemente care se extindeau si asupra altor aspecte ale vietii.

Din cele 46 de reviste medicale publicate de Asociatia Medicala Chineza nici una dintre acestea nu este dedicata acupuncturii, si totusi, se estimeaza ca peste 10 milioane de americani cheltuiesc anual aproximativ 500 de milioane de dolari pe acupunctura pentru a trata boli precum sida, alergii, bronsita, depresie, raceli, migrene, paralizii, disfunctii sexuale, stres, afectiuni ale vederii, diverse sindroame etc.

De fapt, acupunctura nu se bazeaza pe cunostintele fiziologiei moderne, pe chimia celulei, functionarea nervilor, existenta hormonilor sau a altor substante biochimice. Mai mult, nu exista nicio legatura intre meridianele folosite in medicina chineza traditionala si dispunerea organelor si nervilor in corp.

Cei care vor sa slabeasca apeland la acupunctura, poate ca ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte. Efectul este foarte diferit fata de ce se intampla in desenele animate.

Ce stim despre reflexoterapie?

Cui nu-i place sa i se faca un masaj? Dar in afara de placere, poate sa vindece si boli?

Reflexoterapia se bazeaza pe o credinta nefondata, cum ca fiecare parte din talpa piciorului corespunde unei anumite parti din corp. Deoarece corpul este reprezentat in talpa, reflexologistii se considera practicanti ai vindecarii holistice, nu doctori in picioare.

Ei cred ca pot vindeca numeroase boli prin simplul masaj al unui anumit loc din talpa. Unii dintre acestia neaga ca pot diagnostica sau ca pot trata boli, insa ei sustin ca pot reechilibra “energia” pacientului. Reflexoterapia este adesea combinata cu alte terapii si practici precum shiatsu, yoga, tai chi, acupunctura etc. Reflexoterapia pare a fi o modificare a acupuncturii, avand acelasi punct comun: credinta ca anumite puncte de pe corp corespund cu anumite organe si cu o energie pe care ei o numesc chi.

De unde a pornit toata ideea asta? Stim ca masajul talpilor este placut, iar asta este datorat modului cum aceasta regiune este conectata in creier. Neuronii care sunt conectati la aceasta regiune a corpului sunt adiacenti neuronilor care sunt conectati la zona genitala, sau unii chiar se suprapun.

De ce nu poate fi un simplu masaj suficient, fara a sustine ca exista energii chi?

Mancarurile fast food si obezitatea

Majoritatea – daca nu toate – metodelor magice de slabire cu ajutorul unor pastile nu functioneaza si uneori pot face mai mult rau. Insa dorinta noastra de a avea o pilula magica prin care vom slabi dupa ce am mancat ce am dorit si cat am dorit, face ca aceasta industrie sa prospere. In realitate, nu exista pilule magice. In ultimile decenii s-a observat o crestere a numarului de persoane obeze. Sa fie asta datorita “chimicalelor” sau “alimentelor nesanatoase”? Sau se datoreaza pur si simplu faptului ca astazi avem la dispozitie atata mancare cat putem manca?

Fast food este termenul care se refera la mancarea preparata rapid si care este servita in restaurantele de specialitate. Pot acestea sa ingrase? Care este diferenta intre un Mac si o friptura cu cartofi savurata la cina?

Penn & Teller, in celebra lor emisiune “Bullshit” au facut niste experimente care au supus niste persoane unor teste; si nu degeaba se spune ca mancam mai mult decat gandim. In cadrul acestor experimente, un grup de persoane a servit mancare fast food, iar un altul, mancare cu “continut scazut de calorii”. In ambele cazuri, s-au folosit in prepararea mancarii ingrediente de la KFC.

Dupa ce au terminat de servit mancarea, le-a fost pusa intrebarea “cate calorii credeti ca a avut masa servita?”. Raspunsul pentru noi nu este surprinzator. Desi era aceeasi mancare dar cu alt “ambalaj”, grupul de persoane care a servit mancare “non-fast food” (dupa cum li s-a spus), a estimat ca are un numar de calorii mult mai mic decat cel real. Au declarat ca mancarea este “ca la mama acasa” si erau foarte siguri ca este mai sanatoasa decat mancarea fast food.

Cat sa mancam si ce sa mancam nu are legatura cu logica, cu nutritia, ci are legatura cu lucrurile din jurul nostru: ceea ce auzim de la altii, numele mancarii, brand-ul etc.

Nu doar mancarea de la fast food este privita astfel. Astazi exista multe alimente ce se spun ca contin chimicale. Expresia este destul de nepotrivita deoarece tot ceea ce exista este facut din elemente chimice. Aerul pe care-l respiram, apa pe care o bem; chiar si noi suntem facuti din elemente chimice. Mintea noastra proceseaza informatia datorita reactiilor electro-chimice. Iar pe de alta parte, nu tot ce e natural e sanatos. Arsenicul este natural, insa nu putem spune ca e sanatos, veninul serpilor la fel, chiar si apa poate provoca moarte daca este consumata o cantitate prea mare.

Intoxicarea cu apa

Daca ati crezut ca nu va puteti intoxica cu apa, ei bine, va inselati. Desi apa este considerata cel mai putin toxic compus chimic, ea nu este sanatoasa in exces. Intoxicarea cu apa sau otravirea cu apa, este o dereglare ce poate deveni fatala, cu efecte devastatoare la nivelul creierului atunci cand electrolitii din corp sunt scosi afara dincolo de limitele de siguranta (ex. hiponatremia).

Hiponatremia este o anomalie electrolitica frecventa care poate fi observata in insolatie sau drept complicatie pentru alte afectiuni severe. Sodiul este un cation extracelular dominant si nu poate circula liber transmembranar. Homeostazia sa este vitala pentru functia normala a celulelor. Nivelul normal seric de sodiu este 135-145 mEq/l. Hiponatremia este definita ca nivel seric al sodiului sub 135 mEq/l si este considerata severa cand sodiul este sub 125 mEq/l. Hiponatremia hipovolemica se dezvolta cand apa si sodiul sunt pierdute si inlocuite prin lichide hipotone neadecvate, cum este banala apa.

In conditii normale, consumul accidental de apa este extrem de rar. Apa, la fel ca orice alta substanta, poate fi considerata o otrava atunci cand se consuma in exces pentru o perioada indelungata de timp. Intoxicarea cu apa poate aparea atunci cand este consumata o cantitate mare fara a da corpului nutrientii necesari pentru a desfasura activitatile zilnice.

In 2008, Jaqueline Henson, o femeie de 40 de ani din Marea Britanie, a murit dupa ce a baut 4 litri de apa in 2 ore, conform unui plan de slabit.

Anna Wood, o eleva din Australia a murit din aceeasi cauza, desi initial moartea sa a fost in mod incorect atribuita drogurilor ecstasy. Actorul Anthony Andrews a suferit de o intoxicatie cu apa in 2003 dupa ce a baut 8 litri intr-o zi. Si-a pierdut constiinta si a fost internat si tinut sub observatie timp de 3 zile.

Cassandra Killpack, o fetita de doar 4 ani de zile, a decedat pe 9 iunie 2002 datorita intoxicarii cu apa. Parintii sai au fortat-o sa bea 3,8 litri de apa pentru ca nu a fost disciplinata. Mama sa, Jennette Killpack a fost condamnata in anul 2005 pentru crima. Un caz similar s-a intamplat si pe 12 octombrie 2002, cand o fetita de doar 3 ani, Rosita Gonzalez, a fost fortata de ingrijitoarea copilului, Nancy Gayoso sa bea 2,8 litri in 4 ore. Gayoso a fost condamnata un an mai tarziu pentru omucidere de gradul I.

Parul creste mai repede dupa ce ne radem?

Majoritatea oamenilor au aceasta convingere, insa este adevarata? Stiu ei ceva despre cresterea parului ce noua ne scapa?

Inca din 1928, testele realizate pe diferiti pacienti au aratat ca epilarea sau raderea parului nu are niciun efect asupra cresterii parului. Taierea parului reprezinta doar indepartarea unei portiuni din par (care oricum acesta este alcatuit din celule moarte – pentru ca altfel n-am mai merge la frizer ci la chirurg atunci cand am dori sa ne tundem), si nu are nicio legatura cu partea vie, ce se afla sub piele, care face parul sa creasca.

In anul 1970, un studiu realizat pe 5 barbati si publicat in “Journal of Investigative Dermatology”, a masurat rata cresterii parului pe piciore precum si grosimea parului dupa epilare. Concluzia a fost ca: “Nu s-au observat diferente cu privire la rata cresterii parului, in latime sau lungime”.

Daca ar fi adevarat, atunci cum de exista oameni care nu au un par bogat? Nu ar putea sa se rada in cap si sa le creasca parul, sau sa aiba un par mai rezistent, fire mai groase etc? De fapt, parul scurt este mai aspru si asta ne face sa credem ca este mai gros. In realitate, ne pacalim pe noi insine, este acelasi par care l-am avut si inainte de a ne rade.

Sunt telefoanele mobile daunatoare?

Se spune ca telefonul mobil cauzeaza efecte grave asupra sanatatii si poate provoca aparitia cancerului sau a tumorilor pe creier. De unde exista aceasta frica pentru telefoanele mobile? Telefoanele emit o radiatie electromagnetica. In general, atunci cand oamenii aud de “radiatie”, se gandesc la ceva ce tine de chimioterapie sau la bomba atomica, fara sa realizeze ca radiatia este doar un proces in care particulele energetice calatoresc intr-un spatiu. Aceasta reactie negativa a dus la gandul ca telefoanele mobile pot cauza cancer sau alte boli.

Telefoanele mobile emit radiatii sub forma unor frecvente radio. De ce aceste frecvente nu pot cauza cancerul? Raspunsul tine de cantitatea de energie a acestor unde electromagnetice.

Telefoanele mobile nu pot cauza cancer deoarece nu emit suficienta energie pentru a rupe moleculele in doua (ce ar putea cauza cancerul). Unele forme de radiatie electromagnetica precum razele x, razele gama si razele ultraviolete, au suficienta energie pentru a rupe moleculele pentru ADN-ul si ar putea cauza mutatii ce ar duce la cancer.

Radiatia electromagnetica in forma luminii infrarosii, microundelor, a semnalelor din TV sau radio etc, este prea slaba pentru a rupe acele legaturi chimice.

Cancerigenii cunoscuti precum razele X si razele ultraviolete au o energie destul de mare, aproximativ 480 Kj/mol, suficienta cat sa rupa legaturile chimice. Un telefon mobil genereaza o radiatie mai mica de 0,001 Kj/mol, ceea ce inseamna ca este de 480.000 de ori mai slaba decat razele ultraviolete.

Cercetarile recente arata ca nu exista nicio legatura intre telefonul mobil si tumorile pe creier. Un telefon mobil nu ne poate afecta sanatatea, desigur, cu exceptia in care lovim pe cineva cu unul.

Ce stim despre detoxifierea colonului?

Sunt oare produsele de detoxifiere a colonului doar niste banale laxative la suprapret? Este necesara detoxifierea colonului?

Aceste produse invoca “beneficii miraculoase”, bazate pe ipoteze care se invart in jurul notiunii de placa mucoida, o depunere pe peretii intestinului, izvor al tuturor relelor. Oboseala nejustificata, insomnia, depresia, lipsa de energie, celulita, acneea, parul lipsit de stralucire si multe altele, sunt semne prin care corpul ne anunta ca este intoxicat si are nevoie de o detoxifiere; sau cel putin, asta sustin cei care vand aceste produse.

Dar… ce este aceasta placa mucoida?

Placa mucoida face parte dintr-o paradigma mai larga, care sustine ca mancarea pe care o ingeram ajunge sa putrezeasca la nivelul colonului, raspandind in circulatia sistemica produsi toxici care determina o auto-intoxicare. Aparent, vechii egipteni sustineau aceasta ipoteza, spunand ca descompunerea bolului alimentar la nivelul intestinelor duce la eliberarea unor toxine in sange, cauzand febra sau puroi. De-a lungul timpului, ideea a fost dezvoltata si chiar sustinuta de anumiti medici, clismele pentru curatarea colonului fiind folosite ca un remediu universal capabil sa trateze o sumedenie de afectiuni nespecifice. Dar, in secolul 20, cand cunostintele medicale au beneficiat de o explozie informationala, conceptul a inceput sa fie infirmat de notiunile de anatomie, fiziologie, anatomo-patologie si a cazut in derizoriu.

Din pacate, nu pentru totdeauna. Comunitatea medicala alternativa a avut grija sa-l mentina in viata: unul dintre cei mai importanti “resuscitatori” ai fenomenului, care i-a dat si numele placii mucoide, este naturopatul Richard Anderson. Scopul lui nu a fost sa ajute medicina sa progreseze, ci sa-si faca o companie care sa vanda pe bani buni produse create special pentru o afectiune inventata.

Profesorul dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetari Alimentare spune ca “daca nu reusim sa eliminam toxinele la timp, resturile alimentare se depun „in cutele peretilor intestinali si formeaza placa mucoida.” Placa mucoida reprezinta asadar, depuneri ale resturilor alimentare.

Aici este o problema ce ne face sa ne intrebam, ce stiu acestia despre colon? Pentru ca daca placa mucoida ar fi existat, s-ar fi putut observa la examenele antomo-patologice pe fragmentele prelevate, de exemplu, in contextul unor interventii chirurgicale la nivelul colonului. Foarte multe interventii se realizeaza in regim de urgenta, fara o pregatire prealabila a pacientului, dar niciun chirurg nu a descris vreodata vreo depunere de placa mucoidala pe peretii colonului. Iata ce declara dr. Uthman, medic anatomo-patolog si profesor la “University of Texas School of Medicine”: “Am asistat la cateva mii de biopsii intestinale si nu am vazut niciodata vreun depozit de placa mucoida. Aceasta inventie nu are nicio baza anatomica.”

Mai mult, placa mucoida ar fi trebuit sa se observe cu precadere in cadrul autopsiilor. Niciun medic legist nu a vazut vreodata o astfel de depunere. Sau la taierea porcului, niciun macelar nu a relatat vreodata vreun caz de placa mucoida porcina, desi ar fi fost de asteptat avand in vedere dieta porcilor domestici.

Nici macar in cadrul unei colonoscopii nu s-a vazut vreodata o depunere de placa mucoida. Doctorul Ditoiu, medic gastroenterolog la Spitalul Fundeni a declarat: “Am facut mii de colonoscopii si altii au facut milioane de colonoscopii, dar niciun medic nu a gasit nici un rest de… ceva stagnand in intestin. Nici nu poate stagna ceva un timp, pentru ca acolo se produce necroza tesutului.”

Daca placa mucoida nu exista, atunci ce trateaza de fapt aceste produse?

Exista multe credinte, idei si practici medicinale ce esueaza in a aduce dovezi cu privire la veridicitatea acestora. Cine stie, poate in viitor vom descoperi ca detoxifierea colonului chiar este benefica, sau ca “Chi-ul” chiar exista. Insa din ceea ce stim pana acum, acestea nu sunt decat niste credinte ce-si au radacinile in gandirea primitiva a oamenilor de acum cateva mii de ani.

Bibliografie

http://medicologia.info/2012/06/placa-mucoida-cum-ne-detoxifiem-de-ceva-ce-nu-exista/

http://ro.wikipedia.org/wiki/Homeopatie

http://www.formula-as.ro/2004/621/medicina-naturista-25/bioenergia-si-secretele-ei-5121

Vezi aici toate articolele din aceasta serie:

http://www.descopera.org/ce-stim-despre